Ce are presa cu Călin Georgescu. Explicațiile unui jurnalist

 Există de câteva zile în rândul votanților lui Călin Georgescu această afirmație: toată presa care vorbește acum despre Călin Georgescu e cumpărată de partidele. E plătită să lovească în el pentru că vechile partide simt că pierd puterea. Și de ce nu ai crede asta, când partidele chiar au plătit zeci de milioane de euro către televiziuni și publicații? Un alt argument al votanților lui CG vine și din această întrebare: „De ce toată presa a sărit tocmai acum pe Georgescu?”. Vreau să vă explic de ce pentru că de înțelegerea acestui aspect depinde chiar democrația din țara asta, o țară care, așa cum spunea Gabriel Liiceanu, poate arde mai repede decât o casă.

Pentru cei care nu măi cunosc, sunt Alex Nedea, lucrez de 22 de ani în presă, știu cum funcționează mecanismele din interior, sunt autorul unor investigații pe care le-am văzut distribuite masiv pe grupul susținătorilor lui Călin Georgescu. Cea mai recentă e Schema Nordis.

De ce îl asaltează presa pe Georgescu acum? În primul rând că, atunci când te trezești cu un străin în casă, reacția normală e să îl întrebi cine e, ce caută acolo, poate a venit să te fure sau poate a intrat doar pentru că ți-a luat bucătăria foc când tu dormeai.

„Dar până la alegeri, de ce nu v-a interesat deloc de Călin Georgescu și acum vă interesează? Pentru că amenință partidele vechi, nu!?”. Nu neapărat. Mai degrabă aș zice că nu. Jurnaliștii (atunci când nu sunt plătiți expres pentru a invita/favoriza un anumit candidat) tind să se concentreze doar pe candidații care adună un număr relevant de potențiali votanți. Știți cine e Popescu Sebastian? E unul din candidații de acum de la prezidențiale. A luat 0,15%, mai puțin decât un candidat care și-a rugat alegătorii să nu îl voteze, și tot l-au votat 0,21% (Ludovic Orban). Dacă v-aș scrie acum un articol despre trecutul lui Sebastian Popescu, v-ați pierde 5 minute din viață să îl citiți? Nu. Dar dacă l-aș chema la un podcast, l-ați asculta? Nu. Dar citiți acest articol despre Călin Georgescu chiar dacă l-ați votat sau nu.

Cum funcționează jurnalismul peste tot în lumea democratică.

Presa e acolo unde e și interesul publicului. Iar interesul public e în jurul candidaților relevanți pentru alegători, în sensul că au un număr semnificativ de oameni care intenționează să pună ștampila pe ei.  Dar cum știm, în general, că un candidat  e relevant și altul nu e? Până acum presa apela la specialiști, la sociologi care făceau sondaje de opinie. Călin Georgescu a fost cotat până de curând cu sub 1% în toate sondajele, la fel ca și candidatul Popescu Sebastian. De aia CG nu a fost chemat la majoritatea televiziunilor, de aia nu a scormonit nimeni în trecutul lui, cum nu a scormonit nimeni nici în trecutul lui Popescu.

Lucrurile se schimbă complet  acum, după ce omul nu numai că a luat 23% din voturi, dar e pe cale să ajungă președintele unei țări de 20 de milioane de oameni, printre cele mai mari din Uniunea Europeană. În momentul în care scriu acest text, avioane cu jurnaliști străini zboară spre România pentru a face materiale despre Georgescu (nu și despre Sebastian Popescu, din păcate). Acum presa națională și cea internațională simte că există un uriaș gol informațional în societate și acționează nu la comandă, ci din instinct. E normal să caute informații despre candidatul despre care nu se știa aproape nimic în afara TikTok-ului.

„Bine, dar de ce nu scrieți acum și despre Lasconi, ci doar despre Georgescu”?

Explicația e la fel de simplă: pentru că pe Lasconi deja o știe o țară întreagă. De când s-a aflat că va candida, presa i-a răscolit trecutul. Ce era de aflat, s-a aflat. Nu e cazul și la Georgescu. Când  te trezești cu străinul acela în sufragerie, nu sari de pe canapea și încerci să afli cine e și ce vrea? Sau continui să vorbești cu soacra despre ce-a mai fost aseară la Insula Iubirii?

Eu știu mulți din cei care au pus ștampila pe Călin Georgescu nu au știut și ce votează. Mulți au vrut să dea un pumn în gura actualilor politicieni. Care și-o meritau cu vârf și îndesat. Oh, ce și-au mai căutat-o: Nordis, Palatul Împăratului, Puterea din umbră și câte și mai câte alte exemple.

Problema e că, într-o democrație, alegătorii trebuie să voteze informat. Altfel ajungem în două secunde la dictatură. Iar acum alegători au votat de data asta masiv neinformat, căci presa nu a livrat la timp informație.

„Te-ai vândut și tu Alex Nedea, aveam încredere în tine!”.

De trei zile sunt asaltat de oameni care îmi reproșează că am „trădat” pentru că mă aflu printre jurnaliștii care îl atacă pe Călin Georgescu.

Nu toți jurnaliștii care zilele astea vă vorbesc despre Georgescu sunt plătiți de partide. Mulți o fac dintr-un simț al datoriei (mai avem așa ceva în țară și chiar sunt mulți). Alții o fac pur și simplu dintr-un instinct de supraviețuire. Știm cu toții ce se întâmplă cu jurnaliștii în regimuri ca cel al lui Vladimir Putin, lider pe care Georgescu îl admiră în mod public. Acum democrația e într-un pericol existențial. În Rusia, jurnaliștii independenți mor otrăviți sau putrezesc în închisoare. Inclusiv asta este astăzi în mințile multora din colegii mei . La asta mă gândesc și eu acum. Că poate citiți rândurile unui viitor jurnalist condamnat din cauza unei investigații de tipul Schema Nordis, care va fi considerată o infracțiune de genul „justificarea terorismului,” cum sună în Rusia acuzațiile oficiale la adresa jurnaliștilor liberi.

Mai e atât de puțin timp la dispoziție și alegătorii trebuie să știe ce votează. De aia scormonește acum presa după informații despre Călin Georgescu, ca cele pe care le-ați văzut la Recorder. De aia se descoperă  acum că prezidențiabilul Georgescu care „luptă cu sistemul” e de fapt chiar un produs al sistemului, că Georgescu a fost prin guvernele dubioase ale anilor 1990, că era considerat lobbist PSD, că a ajuns secretar de stat într-un Guvern PD în urma unui concurs măsluit, cum susținea presa vremii.

De aceea e plină acum presa de declarațiile dubioase ale acestui domn. Pentru că, în general, pe TikTok el și-a decupat din interviuri doar secvențele favorabile, cele despre „grija pentru popor și patrie”. Lipsesc sau sunt puțin promovate cele care ar creiona portretul unui om delirant: sucuri care conțin nanocipuri, periculoasa tehnologie 5G din telefoane, piramidele egiptene – centrale de energie electrică  și conducta noastră de apă cu care vom cuceri lumea. Presa arată toate aceste declarații pentru că alegătorul trebuie să se întrebe ce va face un astfel de om când va trebui să stea de vorbă cu liderii lumii și să negocieze „pentru demnitatea poporului român”. Cât de demn poate arăta un popor în ochii celorlalți lideri de stat, dacă poporul ăla le trimite la discuții un asemenea reprezentant de care să râdă toată lumea?

După ce a câștigat primul tur, Călin Georgescu a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor în prima conferință de presă. „Nu iau întrebări! Voi fi președinte care pune poporul pe primul loc”, a strigat el la jurnaliști, aproape dintr-o respirație. Numai că jurnaliștii sunt, de fapt, reprezentanții poporului, ai poporului cu TikTok, dar și ai celui fără TikTok.

„Așa funcționează democrația, domnule Georgescu. Liderii politici răspund la întrebările presei”, îi spune un reporter. „Până și Putin ia întrebări de la presă”, îi strigă un altul. Nu poți să pretinzi că vrei să fii președintele poporului și să zici, cu aroganță, că nu răspunzi întrebărilor presei. Când eu merg pe teren și pun o întrebare unui primar, știu că nu întreb pentru mine, ci pentru milioanele de oameni care vor urmări investigația mea. Reporterii la care se rățoia Georgescu erau reprezentanții poporului pe care vrea să îi conducă cinci sau chiar zece ani. Iohannis măcar a fost destul de șmecher să răspundă la toate întrebările presei până s-a văzut președinte și în al doilea mandat. Dar ce e de așteptat de la un domn care arată aceeași aroganță chiar dinainte de a ajunge la Cotroceni?

Știu că sunt mulți votanți care au pus ștampila pe Călin Georgescu pentru că au vrut să dea un pumn în gura actualilor politicieni. Sper doar ca pumnul ăsta să nu sfârșească tot în gura noastră.