Aseară Ștefan Neagu, unul dintre avertizorii de integritate care au apărut la Recorder, a fost premiat în cadrul Galei Curaj, organizată de Asociația Agent Green.
În urmă cu trei ani, aveam să primesc o înregistrare audio care m-a lăsat fără cuvinte.
Un secretar de stat din Ministerul Mediului se destăinuia unei alte persoane cum folosea el șantajul ca armă politică. Spunea că îi șantajase pe directorii de la direcțiile silvice să își dea demisiile din funcțiile de conducere pentru a face loc clientelei de partid.
Specialiștii trebuiau să se dea la o parte pentru politrucii de partid. Dacă directorii nu se conformau, secretarul de stat îi amenința cu controale și cu dosare penale. Persoana în fața căreia se confesa acest secretar de stat din înregistrare era un tânăr angajat al unui institut de cercetare din domeniul silvic, Ștefan Neagu.
Această înregistrare mi-o trimisese o sursă a mea, dar mi-a spus că nu o pot publica. Și oricât de mult mi-aș fi dorit să afle toată lumea ce se întâmplă la vârful ministerului, nu puteam publica ceva ce mi se spusese că nu e destinat publicării.
Mi-am întrebat totuși sursa dacă există vreo variantă să pot face publică înregistrarea. Mi-a răspuns că o pot publica doar dacă am acceptul lui Ștefan Neagu, subordonatul în fața căruia se destăinuise secretarul de stat. Mă dezumflasem.
Eram convins că Neagu nu avea niciun motiv să accepte. Dacă ar fi acceptat, ar fi declarat război întregului sistem silvic din care el făcea parte. Dacă ar fi acceptat și-ar fi pus în pericol locul de muncă. De ce ar fi făcut asta?
L-am sunat totuși pe Ștefan Neagu și l-am întrebat cu jumătate de gură: „Pot publica?”. Mi-a zis: „Nu doar că poți publica, dar sunt de acord să depun mărturie în fața camerei de filmat că acele înregistrări sunt reale și acea discuție cu secretarul de stat a avut loc întocmai cum se aude în fișierul audio”.
I-am spus: „Noi nu putem garanta că, după publicare, veți fi intangibil. E posibil să existe consecințe, repercusiuni din partea partidului, că e posibil să rămâneți șomer”. Mi-a răspuns: „Îmi asum”. Asta înseamnă curaj.
Curajul lui Ștefan a dus la o investigație Recorder care a fost un șoc în sistem. La doar două ore după publicare, secretarul de stat a fost demis. Totuși au existat repercusiuni și asupra lui Ștefan. Șefii lui nu au avut tupeu să îl concedieze, dar într-un mod mai discret, s-au răzbunat. Ștefan a fost lăsat fără un proiect la care lucra și la care ținea și, atunci când altor colegi mai cuminți li se măreau salariile, el era uitat. Cu toate acestea Ștefan mi-a spus: „A fost cea mai bună decizie din viața mea”.
L-am întrebat „De ce?”. De ce și-a riscat cariera, de ce a fost de acord cu publicarea, conștient că acest pas va duce la consecințe. Mi-a spus „Vreau ca lucrurile în sistem să înceteze, să se schimbe, să fie dreptate. Fără ca eu să fac ceva, lucrurile vor continua”. Așadar, omul a fost dispus să își riște locul de muncă pentru un principiu moral.
Era dispus să își pună inima mai presus de stomac. Dumnezeul ne-a dat o burtă și o inimă. Dar, deși a pus inima în om mai sus de burtă, majoritatea oamenilor aleg cu stomacul, nu cu inima. Ca să alegi cu inima îți trebuie curaj.
Văd foarte multă lume care comentează în subsolul investigațiilor noastre de pe YouTube: „Ce jurnaliști curajoși sunteți!”. Eu zi că de cele mai multe ori nu există jurnaliști curajoși, ci jurnaliști cu surse curajoase. Oameni care țin inima sus. Un astfel de om este, fără îndoială, Ștefan Neagu. Avem curajul să îl luăm ca exemplu?
