Pentru că transparența e una din principalele valori după care ne ghidăm la Recorder, în fiecare an colegii mei Mihai Voinea și Cristian Delcea, redactorii șefi și fondatorii proiectului, publică un raport în care arătăm ce venituri avem, ce cheltuieli și de unde ne vin banii care ne finanțează activitatea (inclusiv de unde avem noi bani să mergem până în Franța și “să venim să agasăm oamenii”, cum se întreba un personaj din penultima noastră investigație, „Cartelul din Carpați”).
Luna aceasta Recorder a împlinit 7 ani și publicăm astăzi noul raport pe anul care a trecut. Îl regăsiți aici.
Mă uit în urmă, la cei șapte ani care au trecut, și nu îmi vine să cred unde a ajuns proiectul ăsta. Din vara lui 2003, când am pășit în prima mea redacție și am descoperit mizeria din presa românească, cumetriile și corupția, lipsa valorilor, șpaga și șantajul, am visat să ajung la un moment dat să lucrez într-o redacție cum aflasem în facultate că e în Vest: obiectivă și lipsită de cenzură.
Numai că, ulterior, am descoperit că și în Occidentul mult lăudat libertatea absolută a presei e doar o iluzie. Căci și acolo redacțiile sunt conduse de patroni iar patronii, oameni de business, nu vor fi aproape niciodată de acord ca descoperirile jurnaliștilor din subordine să interfereze cu interesele lor de afaceri.
Spre exemplificare vă recomand un film după un fapt real, The Insider, despre cum reprezentanții unei companii din industria tutunului au putut cenzura una din cele mai importante emisiuni de investigații din istoria presei, 60 Minutes.
Și atunci, dacă și în restul lumii libere sunt aceleași intervenții și presiuni asupra libertății presei, ar putea exista o echipă de jurnaliști fără patroni care să fie în situația ideală ca nimic și nimeni să nu poată să le spună ce să publice și ce să nu publice, indiferent de subiect?
Recorder este garanția că există o asemenea rețetă. Modul în care se finanțează garantează asta. După cum se arată în raport, 90% din veniturile noastre din ultimul an vin din donațiile a peste zece mii de cititori care trimit banii către o asociație non-profit, Asociația Recorder Community. Fiind ONG, nu există patroni și nici profituri care ar putea fi urmărite, excedentul fiind reinvestit doar în jurnalism.
Așadar voi știți deja cine ne plătește pentru că voi ne plătiți. Împreună am construit un proiect jurnalistic sustenabil care a început să fie luat drept model de colegii din alte țări, căci suntem o echipă de jurnaliști aflată în acea situație ideală pentru orice democrație: o redacție fără patroni, fără interese ascunse, finanțată de public și pusă în slujba lui. Vă mulțumim. Continuăm.
