„Nu sunteți bine documentat”. Laura Vicol era calmă, dar ridica ușor vocea, nu din iritare, ci pentru a se face auzită în vacarmul din Sala ROMEXPO, plină ochi de pesediști veniți să voteze trimiterea președintelui Ciolacu în cursa prezidențială. Vicol era acolo, printre ei. Nu putea lipsi căci era încă una din cele mai influente persoane din partid și președintele celei mai importante comisii din Parlament.
„Nu sunteți bine documentat”, îmi răspunsese după ce i-am explicat că firma soțului ei a încasat bani, promițând același apartament mai multor persoane, lăsându-i pe mulți fără economiile de-o viață. Eu știam că eram la capătul a câteva luni de documentare, timp în care începusem să visez noaptea planuri cadastrale, acte notariale și nume frumoase date apartamentelor de la Nordis: Ibiza, Mallorca, Bali, Tenerife. Citisem documente, comparasem date, adunasem mărturii. Aveam faptele de partea mea.
La începutul acestui drum de documentare, am fost primul care m-am îndoit de veridicitatea poveștii așa cum o auzisem din gura unui păgubit. În acel moment numele Nordis era peste tot. Și, cu mici excepții, doar în contexte pozitive. Cum îmi spunea aseară cineva: „Ridicai o piatră de pe jos din București și, dedesubt, găseai scris Nordis”. Nu îmi venea să cred că cineva ar fi putut pune la cale o asemenea escrocherie și să se și laude cu ea prin toată presa, cumpărând pentru asta jurnaliști și spații publicitare generoase.
La început probele pe care le puteam culege erau puține. Zeci de păgubiți se fereau să vorbească cu noi, de frică, dar și pentru că se îndoiau că vom avea curajul să publicăm. Erau prea mulți oameni puternici implicați, o firmă uriașă și sute de milioane de euro în joc. Cum să ai curajul să publici ceva care ar ruina un business la o asemenea valoare? Cum să o faci fără să te gândești, ca jurnalist, că ai putea sfârși precum reporterul Ján Kuciak din Slovacia asasinat la comandă de un om de afaceri care a plătit un criminal cu 70.000 de euro. Mai ales că suma asta era o nimica toată pentru patronii Nordis, nici măcar un sfert din prețul uneia dintre mașinile conduse de unul dintre ei.
I-am asigurat pe toți că vom publica, orice ar fi, dacă vom aduna suficiente probe care să ne convingă în primul rand pe noi de veridicitatea poveștii. Am adunat probele, am pus faptele cap la cap și am publicat. La patru luni de atunci, aceeași doamnă Vicol, cu aceeași atitudine calmă și aceeași ținută impecabilă a fost vârâtă de mascați într-o dubă. De data asta nu doar jurnaliștii, ci și procurorii par destul de bine documentați. Probele adunate de ei confirmă investigația jurnalistică care a găsit și a prezentat fapte. Dar mai au nevoie românii de fapte?
Sfârșitul anului trecut a fost pentru mine un duș rece. Nu din pricina faptului că un domn de pe TikTok a câștigat alegerile, nu din pricina unei bâlbâieli jenante ale instituțiilor statului în frunte cu garantul democrației și libertăților noastre: Curtea Constituțională. A fost un duș rece după ce noi am publicat faptele care arătau că Georgescu era un om al sistemului, și nu unul din afara lui, așa cum pretindea. Iar reacțiile oamenilor de după publicarea materialului nostru au arătat că, în primul rând din pricina rețelelor sociale, din ce în ce mai mulți oameni nu mai vor să audă fapte, probe, demonstrații. Nemaiavând nevoie de fapte, nu mai au nevoie nici de jurnaliști. Ci doar de niște gorniști care să le sune notele pe care l-au auzit ei pe TikTok sau pe Facebook. Să le confirme credințele și emoțiile culese de pe rețele.
Un sondaj publicat recent în Marea Britanie arată că 58% dintre tinerii până în 27 de ani consideră că postările de pe rețelele sociale sunt la fel sau mai de încredere decât jurnalismul tradițional. Situația e cu siguranță la fel în oricare dintre țările lumii libere. Acestea sunt cifrele seci care anunță sfârșitul jurnalismului și al democrației.
Aș vrea să mă înșel, dar, fără măsuri radicale, cred că până la jumătatea acestui veac, jurnalismul și democrația vor muri împreună, ținându-se de mână. Iar noi, jurnaliștii de bună credință care ne iubim meseria la fel de mult ca libertatea, vom fi acolo să relatăm de la fața locului. Apoi vom mai vorbi o vreme la pereți și, în final, vom stinge lumina.
ai folosit pretextul Vicol pentru a l pune pe Georgescu în aceeași oală. asta e pareristica, nu jurnalism. in schimb, nu te intriga deloc faptul că nu există vreo dovadă clară (in afara de bănuieli) , care sa fi justificat lovitura de stat, aka anularea alegerilor
când doamna Vicol închide ochii seara în celula ei își amintește de întâlnirea cu tine când era asa calmă și binevoitoare. For better or worse, ai ajuns coșmarul răufăcătorilor.
Nu am incredere nici in voi, umblati cu cioara vopsita alba neagra faceti cu noi, sunteti si voi la comanda cuiva!
Copilul meu de 16 ani va urmareste cu mare interes reportajele de pe YouTube si le comenteaza. Sper, cred ca nu e singurul … Poate totusi mai este o speranta…
Toată stima pentru voi. Doresc din tot sufletul meu să nu vă lăsați.
daca toti fac jurnalism la nivelul la care il face Recorder, nu am mai avea baroni politici. Ps de Dumitru Buzatu ce se mai aude ?