Peste România se așterne pacea

În 1989, pe unul dintre pereții grădiniței mele din Iași, lângă unul dintre multele tablouri cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, cineva pictase un porumbel alb cu o crenguță în cioc. Simbolul păcii. Ni se spunea că asta era una din marile realizări ale lui Ceaușescu: pacea.

Ni se spunea că Nicolae Ceaușescu ne dăduse nouă nu doar bunuri pe care poți pune mâna, cum ar fi fabrici și uzine, grâu și barabule, ci și fericire, iubire și, mai ales, pace. Mari realizări pe toate planurile. Nouă ni se țineau cuvântări despre aceste realizări, nouă, unor copii de cinci-șase ani a căror mare realizare în viață era, deocamdată, că făceam singuri la oliță.

Am aflat mai apoi că eroul meu dătător de pace scosese chiar în acel an armata pe străzi și ordonase să se tragă în cetățenii care protestau împotriva lui.

În seara în care a câștigat alegerile, Călin Georgescu a ieșit cu un mesaj în care a promis nu doar ce au promis și alții înaintea lui, adică fabrici și uzine, grâu și barabule, dar a promis și ceva despre care nu știam că n-am avea: pace. A promis pace. O pace mai bine crescută? O pace mai dolofană? O supra-pace? Nu știm.

Astăzi, după succesiunea de decizii dubioase ale CCR și BEC, un apropiat a lui Georgescu, Horațiu Potra, ne arată cât de importantă e pacea promisă. Prin două mesaje îndeamnă pur și simplu la rebeliune armată: „Mesaj către toți militarii români, adevărații militari români care au jurat să-și apere patria și neamul, au depus un jurământ sacru: Ieșiți acum, ieșiți cu armele și arestați-i pe toți cei care au dat lovitura de stat” sau „Acum trebuie ca toata Romania să fiarbă! Cum am spus, cu hoții aceștia nu rezolvi nimic! Ieșiți fiecare în orașele voastre, mergeți la București, cu parul, furca, coasa și toporul.  Cei care au arme sa iasă cu armele”.

Vin vremuri grele pentru România. Vremuri de pace, bineînțeles, o pace în care, după zeci de ani, ar putea zbura din nou printre noi porumbei și gloanțe.

sursa foto: captură video facebook.com/calingeorgescuro