Sunt unul din membrii echipei Recorder care a lucrat la investigația „Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar” pe care am publicat-o acum câteva zile. Simt nevoia să fac câteva precizări importante, nu înainte de a face un anunț de azi care pe mine m-a uns pe inimă: o persoană din conducerea unei redacții mainstream a decis ca toți banii din publicitate pe care i-a încasat de la Nordis Management SRL de-a lungul anilor să îi doneze clientului bolnav de leucemie care apare în investigația „Schema Nordis”. Vorbim de o sumă mare de bani. Nu vă pot da nici numele donatorului, nici al publicației, pentru că mi-a cerut în mod expres să îi păstrez anonimatul.
Și, după această veste minunată, iată precizările:
Mă distrează foarte tare membrii PSD care strigă acum că „Schema Nordis” e doar un atac politic făcut în scop electoral în pragul campaniei. Argumentul lor suprem: de ce se vorbește „tocmai acum” despre colega lor, Laura Vicol, cocoțată de ei în fruntea Comisiei Juridice de la Camera Deputaților și cu soț băgat în această schemă dubioasă?
Ce este caraghios în această situație e că cei care strigă acum „comandă politică de la PNL” sunt cam aceeași oameni care jubilau în urmă cu patru ani când am publicat, tot în an electoral, investigația „Singur împotriva partidului”, în care arătam cum unii membri PNL au pus la punct o schemă prin care înlăturau profesioniștii de la Apele Române pentru a pune în loc politruci de partid.
Atunci era rândul peneliștilor să strige că Recorder a răspuns la o „comandă politică de la PSD”. Aceiași peneliști de atunci jubilează acum defilând peste tot cu ancheta Recorder. Dacă atunci eram „plătiți de PSD”, acum au uitat, brusc, tot.
De ce am publicat “tocmai” acum? Răspunsul e simplu.
Date concrete despre Schema Nordis am început să strângem în iulie. La început au fost doar niște mărturii răzlețe, niște piese de puzzle separate care nu ne arătau încă imaginea de ansamblu. Pe măsură ce am înaintat în documentare și am început să strângem probe, mi-am dat seama de gravitatea acestui mecanism. Așa că în ultima perioadă am muncit inclusiv în weekenduri pentru a da materialul cât mai repede. Știam că sunt cu siguranță oameni care se gândesc să investească tocmai în această perioadă. La vizitele mele incognito la hotelul Nordis, vedeam agenți de vânzări plimbând pe la recepție șiruri-șiruri de potențiali clienți.
Am știut că va trebui să publicăm cât mai repede, dar nu fără să avem suficiente probe astfel încât tot ceea ce publicăm să fie acoperit de dovezi concludente. Abia săptămâna asta am terminat totul și am apăsat butonul Publish. Acum unii ridică un deget în aer și afirmă cu un aer de înțelepciune maximă că ei „nu merg după fentă” și întreabă acuzator de ce am dat o asemenea investigație de presă în pragul alegerilor?
În primul rând, pragul acesta al alegerilor s-a întins pe tot anul. Nu suntem oficial în campanie electorală, dar de un an de zile numai asta se întâmplă. Ce ar dori politicienii să facem noi jurnaliștii în ani electorali? Să facem liniște deplină? Liniștea aia delicioasă pe care ei o iubesc atât de mult?
Sunt binecuvântat să lucrez într-o redacție ideală, al cărui model de finanțare ar fi invidiat de orice jurnalist din lumea liberă: fără bani din publicitate de la corporații dubioase, fără bani de la partide, finanțându-ne din donațiile primite de la mii de susținători. Dar nu pot afirma că suntem singurii jurnaliști independenți și onești din România. Există colegi din presa mainstream care își fac datoria onorabil și fără de care democrația ar fi moartă în țara noastră. Sunt profesioniști buni la multe din televiziunile și publicațiile din România. Fiecare membru al echipe Recorder, cu excepția celor mai tineri dintre noi, am fost la un moment dat un jurnalist într-o redacție mainstream. Eu am fost reporter la două dintre cele mai înjurate televiziuni din România: Realitatea TV și Antena 3.
Povestea donatorului de la începutul acestui text ne arată că suntem oameni într-o paletă de griuri și catalogarea noastră în alb sau negru e împotriva firii. În final, după toată mizeria dezgropată de mine în cazul Nordis, nu mi-am pierdut încrederea în fărâma de bine din care a fost plămădit omul.
