Șoc și groază! România TV a descoperit cine ne plătește pe noi

Postul România TV a descoperit, în sfârșit, că Recorder nu e plătit de Soros, ci de mii de alți oameni pe care nu îi cheamă așa. Cetățeni care aleg să doneze către noi, de bună-voie, diverse sume de bani pentru a face jurnalism. Dar pentru România TV asta este considerată, în sine, tot o situație inacceptabilă. Iată care e logica lor:

Acum o săptămână, publicația DC News a publicat un articol în care prezenta lista organizațiilor neguvernamentale care primesc peste un milion de lei din completarea, de către cetățeni, a unui formular prin care se poate redirecționa un mic procent din impozitul pe venit. Ce e cu această facilitate și de ce se întâmplă asta în România?

Pe scurt, în țările democratice societatea civilă este considerată un pilon de bază al democrației. ONG-urile, care acum sunt înfierate de anumite partide din România, sunt de fapt unele dintre motoarele care dezvoltă societatea și care contribuie la binele comun. Asociațiile neguvernamentale identifică probleme în interiorul statului, descoperă vulnerabilități sistemice sau categorii de persoane pentru care statul face prea puțin și corectează acolo unde instituțiile sunt incapabile. Dar pentru a corecta, au nevoie de fonduri.

De pildă, în România copiii cu autism nu beneficiau de servicii adecvate de terapie. O asociație neguvernamentală dedicată acestei probleme o făcea mult mai bine.

Statul român nu era în stare să facă un spital pentru copiii bolnavi de cancer. O asociație neguvernamentală dedicată acestei cauze a început să facă unul.

Statul român nu oferea îngrijire adecvată pentru adulții care suferă de boli incurabile. O asociație neguvernamentală și-a asumat să corecteze acest neajuns.

Recorder a apărut pentru că un grup de jurnaliști a crezut cu tărie că presa din România este controlată de diverse grupuri de interese și e tot mai greu să îți păstrezi independența editorială și să îți aperi valorile în care crede orice jurnalist onest. În tot acest timp, statul nu numai că nu prea a făcut mai nimic pentru protejarea independenței presei, dar a făcut tot posibilul să crească dependența instituțiilor media de partidele politice. Ultima găselniță a fost să aloce partidelor politice o parte din banii publici, iar din aceste sume partidele au început să cumpere presa. Astăzi, taxa de protecție în presă se plătește legal, cu factură.

Și în țările dezvoltate s-a demonstrat că, de multe ori, statul face lucrurile mai prost decât mediul privat. Statul, de multe ori împotmolit în birocrație și copleșit de sute de probleme pe care trebuie să le rezolve simultan, nu reușește să acopere eficient nevoi pe care asociațiile neguvernamentale le acoperă cu succes. S-a demonstrat că, în general, un ONG, supraspecializat într-o singură problematică și lipsit de control politic, performează mult mai bine decât Guvernul.

Așa că, tot în lumea civilizată, statul a recunoscut importanța societății civile pentru a crea ce se numește binele comun. În consecință, a conceput diferite facilități fiscale pentru a încuraja această societate civilă să prospere și să rezolve probleme pentru toți.

România a preluat modele din alte țări prin care cetățenii pot redirecționa o mică parte din impozitul pe venit către o cauză în care ei cred. E o facilitate care democratizează finanțarea: nu statul decide singur unde se duc toți banii, ci și contribuabilul decide pentru un procent mic. El poate alege un ONG care luptă pentru acea cauză și completează formularul 230 de redirecționare a 3,5% din impozitul pe venit ce ar reveni statului.

În acest context, România TV a găsit acest fapt de-a dreptul diabolic. Cum să se folosească Asociația Recorder Community de sumele direcționate astfel în mod benevol către ea de mii de contribuabili care vor ca ONG-ul să facă jurnalism? Cum să își permită apoi Asociația chiar să facă jurnalism din banii aceia? Să facă anchete de presă care să arate problemele statului? Cum de e atât de prost statul să finanțeze pe cineva care să îl arate cu degetul? Nu e mai logic ca statul să plătească presa ca să nu îl arate cu degetul, ci să îl laude? Ba da, e mai logic, dar în dictatură. În Coreea de Nord se întâmplă asta. De altfel se întâmplă deja asta și în România. Partidele politice plătesc deja majoritatea televiziunilor diverse sume de bani pentru propagandă politică.

Normal că într-o democrație statul are nevoie de presă critică. Normal că statul are nevoie de presă liberă capabilă să identifice problemele statului și să le expună. Pentru că astfel se creează presiune publică care împinge statul către o rezolvare. Un exemplu concret din ultima perioadă a fost investigația Recorder „Schema Nordis”,  care a scos la iveală o vulnerabilitate pe piața imobiliară, vulnerabilitate care a fost ulterior corectată printr-o nouă lege, „Legea Nordis”, votată de toate partidele parlamentare.

Ca să dea o latură de imoralitate acestei situații, România TV a ilustrat marea lor dezvăluire despre donațiile încasate de Recorder prin formularul 230 preluând o poză de acum șapte ani în care apar alături de echipa Recorder făcând semnul victoriei și bucurându-mă că echipa tocmai câștigase un premiu jurnalistic important. Voiau să sugereze subliminal că: „Ia uite, domnule, ce se mai bucură ăștia acum de banii oamenilor”.

De fapt, chiar așa este. Ne bucurăm de banii oamenilor. Ne bucurăm, nu pentru că ne-am umplut de bani (salariile jurnaliștilor Recorder sunt la nivelul pieței și mult sub cele ale unor vedete de la România TV). Ne bucurăm pentru că, fără ei, nu am fi reușit să construim o instituție de presă independentă care numără acum peste 30 de angajați și care, în cei nouă ani de existență, a produs unele din cele mai importante dezvăluiri de presă. Dezvăluiri preluate apoi, cu titlu gratuit și fără să ne dăm acordul expres, și de televiziuni precum România TV,  instituții cu bugete uneori de zeci de ori mai mari decât al nostru.

Închei subliniind această situație ridicolă: România TV, un post care încasează bani publici de la partide fără să îi întrebe pe plătitorii de taxe dacă sunt de acord cu asta, ne acuză pe noi, cei de la Recorder, că încasăm donații de la oamenii care nu numai că sunt întrebați dacă vor să ne dea vreun ban, ci completează cu mâna lor un formular pentru asta, conștienți că aleg să investească acele sume în jurnalismul capabil să facă o societate mai bună.

Dacă vreți să fiți și voi parte din povestea Recorder și credeți că e important ce facem, să știți că ne puteți sprijini și anul acesta, fără să scoateți vreun ban din buzunar, completând aici formularul 230 de redirecționare a 3,5% din impozitul pe venit. Completați datele și noi ne ocupăm să îl depunem în numele vostru la ANAF. Durează cel mult un minut.

Împreună construim redacția de care România are nevoie. Vă mulțumim!