Priviți această imagine. Nu e o fotografie de la protestele din aceste zile, e o imagine făcută de fotograful Dan Mihai Bălănescu la protestele din 2017. Anul acela, al Ordonanței 13, a rămas și astăzi anul cu cele mai mari proteste ale României democratice.
Eram în stradă în acele zile. Nu ca jurnalist, ci ca alegător. Știu că în nopțile acelea reci din 2017 protestam umăr la umăr cu votanții de azi ai lui Călin Georgescu. Iar gândul acesta e un sâmbure care rodește în mine altceva decât fructul urii care se coace de două luni pe rețelele sociale.
Zilele astea colegii de la Știrile Zilei de la Recorder au realizat două reportaje de la protestele susținătorilor lui Călin Georgescu. (Pot fi văzute aici și aici). Dacă asculți fără nicio prejudecată ce zic oamenii aceia în stradă, îți dai seama că nu îi poți contrazice cu aproape nimic: suntem conduși de politicieni corupți care și-au bătut joc de cei care i-au votat.
Sunt aceleași gânduri care ne-au scos în stradă și pe unii, și pe alții în 2017. Atunci eram împreună, iar fotografia de mai sus a făcut înconjurul lumii ca simbol al solidarității naționale, simbolul unui popor care nu vrea să mai fie călcat în picioare de conducători. Atunci eram împreună, azi ne urâm atât de tare unii pe alții încât, dacă s-ar putea măsura cu vreun aparat ura asta, ne-ar reieși un nivel similar cu cel din tranșeele ucrainene sau rusești.
Rețelele sociale sunt o molimă care ne-a încețoșat mințile și ne-a scofâlcit inimile. Rețelele sociale sunt o molimă socială. Ne formăm o părere despre un om dintr-un scroll pe Facebook iar cu un singur click îl punem fie în vitrina prietenilor fie în insectarul dușmanilor. Un like, omul e cu noi, o față roșie, omul e împotriva noastră. Nu există cale de mijloc. Calea de mijloc a apus o dată cu vremurile când ne formam o părere despre un om uitându-ne în ochii lui, ascultând ce are de zis. Dar acum, dacă știm că e pe drumul dușmanilor, îl împușcăm, cu un click, pe la spate, nici nu ne mai trebuie să îi vedem fața, ca să știm cu adevărat cine e și dacă nu cumva l-am confundat.
Căci el, celălalt, e împotriva noastră. Cu noi sunt doar algoritmii rețelelor. Ei ne ajută să știm singurul adevăr: acela că numai noi avem dreptate. Căci iată, algoritmii ne ajută să stăm închiși în bula celor care gândesc doar ca noi. Iar bula ne validează părerea. Părerea formată în secunda unui scroll.
Priviți această imagine din 2017. Și apoi priviți imaginile din 2025. Acum încercați să vedeți aceiași oameni și într-o parte, și în alta. Iată, ați plantat deja un sâmbure care va rodi altceva decât răscoptul fruct al urii de pe rețelele sociale. Dar ce anume ați plantat puteți afla doar voi în interiorul vostru, fără să fie nevoie să vă comenteze cineva în subsol.