1 Decembrie. Câtă fericire e în România?

Există un clasament mondial al fericirii în funcție de țară. Unde ne aflăm noi?

Acum un an am ținut discursul „De ce să mai stăm în România?”. A ajuns în topul celor mai vizionate discursuri TEDx din lume în 2022, fiind pe locul 69 din aproape 16.000. S-a întâmplat asta pentru că are în titlu o întrebare la care mulți dintre noi nu mai găsesc răspunsuri și se minunează când alții le găsesc. Chiar așa, de ce să mai stai în România?

Încercând să prezint atunci niște date care să contrazică veșnica lamentare: „Nu ne mai facem bine”, am introdus și o mică vulnerabilitate în argumentația mea. Spuneam că în ultimele două decenii România s-a schimbat, de exemplu Produsul Intern Brut (PIB) s-a dublat. Și chiar s-a dublat. Dar este oare ăsta un motiv de stat în România. Luat separat, nu prea este. Produsul Intern Brut vorbește despre cât produce o țară. Dar, cum observa gânditorul Yuval Harari în cartea Homo Deus, oamenii nu își doresc să producă mai mult, ei își doresc doar să fie mai fericiți.

Și asta m-a făcut să caut dacă există pe undeva un instrument care să ne măsoare fericirea printre națiunile lumii, și nu doar capacitatea de producție. Și este. Există un studiu care încă din 2013 măsoară în fiecare an fericirea a 140 de națiuni ale Planetei, în jur de 99% din populația Globului. An de an, cercetători importanți din lume analizează datele colectate la nivel global de una dintre cele mai vechi companii americane de sondare a opiniei publice: Gallup.

Înainte de a vă prezenta rezultatele, v-aș întreba pe unde credeți că ne aflăm noi, românii, în acest clasament al fericirii pe națiuni? Sunt convins că mai mulți dintre voi mi-ați spune răspicat: la fundul clasamentului, lângă Botswana și Zimbabwe!

Ei, bine, sunt câteva mari surprize aici.

Prima surpriză: suntem printre națiunile mai degrabă fericite ale planetei. Anul acesta am urcat pe locul 24, din 137 de țări măsurate.

A doua surpriză. Suntem în acest top peste unele țări unde românii emigrează tocmai în căutarea fericirii: Spania și Italia.

Înainte de a vă spune de a treia surpriză, trebuie făcută o precizare. În mod evident, acest studiu, despre care puteți afla mai multe în acest video, analizează fericirea la nivel macro. Dar pot fi mii și mii de situații în care un român poate întâlni nefericirea extremă la el în țară și fericirea pură în Italia sau în Spania.

A treia surpriză. În 2013, când au început măsurătorile, România era foarte-foarte jos: pe poziția 90. De atunci a fost una din națiunile cu cea mai fulminantă creștere în clasamentul fericirii, în doar 10 ani reușind să urce 66 de poziții.

Cum a fost posibil, având în vedere că nu avem încă autostrăzi, politicienii sunt tot niște proști și niște hoți iar pensiile și salariile sunt scandalos de mici? Pentru că fericirea nu e doar despre ce e în stomac, ci mai ales și despre ce e în minte și în inimă.

Cum măsoară fericirea acești cercetători? Calitatea vieții oamenilor din fiecare țară a fost evaluată nu doar în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor, ci și în funcție de alte criterii pe care le consideră importante:

• libertatea de a alege pentru sine

• generozitatea oamenilor care formează națiunea

• sprijinul social, adică cât de mult te poți baza pe ceilalți când ești în impas și aici nu intră doar familia și prietenii, ci și necunoscuții.

Toate aceste trei elemente ne-au sărit în ochi nouă, românilor, în 2022 când a început invazia rusă din Ucraina. Atunci ne-am uitat mai atent în jurul nostru la cât de norocoși suntem că am rămas suntem totuși o țară liberă (criteriul „libertatea de alege pentru sine”), dar nu am stat doar să ne mulțumim că nu a dat necazul peste noi. Atunci s-a întâmplat un lucru incredibil: mii de români din toate păturile sociale au dat buluc la granițe să-și ajute vecinii ucraineni care fugeau de bombe (criteriile „sprijin social” și „generozitate”). Poate, deloc întâmplător, anul 2022 a fost anul în care România a făcut cel mai mare salt pe scara fericirii, de pe locul 46 pe 28. Anul acesta am mai urcat patru poziții.

Astăzi, de 1 Decembrie, ar fi un moment bun să ne vedem așa cum suntem cu adevărat. Sunt un jurnalist de investigație a cărui meserie este să identifice răul din societate și să-l expună public. Dar răul pe care îl descopăr, nu mi-a întunecat atât de mult inima încât să nu mai văd binele din români.

Eu am convingerea că suntem în esență buni. Suntem generoși iar asta vine dintr-o preocupare sinceră față de celălalt. Se vede asta oriunde în jurul nostru: Recorder este una dintre puținele redacții din lume care se susține financiar 100% din donațiile cititorilor, săptămâna trecută s-a inaugurat în București un spital public construit din donațiile a 350.000 de români și, conform unor sondaje, suntem în topul țărilor europene în funcție de generozitate.

Sărbătoarea de 1 Decembrie e despre tine și ceilalți, despre noi. În fotografia care însoțește acest articol sunt cu fiul meu la una din paradele anilor trecuți. Îl duc nu doar să vadă mașinăriile de război, ci și să îi vadă pe ceilalți oameni adunați în jurul lui. El e legat de ei de aceeași sărbătoare, de aceeași limbă, de aceeași cultură. Și e bine așa. Ei sunt printre oamenii mișto ai acestei planete alături de care și el, fiul meu, va trebui să construiască o lume mai bună.