“Bună seara! Suntem elevi de la Școala Gimnazială Nr. 59. Am primit tema de a vorbi cu un om care nu se lasă împiedicat în a-și urma visul și în a face pentru țara noastră ceva. Am putea vorbi mai mult printr-un interviu?”, așa sună e-mailul pe care ni l-au scris niște copii de 13 ani.
Probabil nu ați auzit niciodată de Școala nr. 59. E o școală dintr-un cartier mărginaș al Capitalei, o școală ca oricare alta, în niciun caz nu face parte din puținele școli de stat de care a auzit toată lumea pentru că acolo ajung copiii politicienilor români (atunci când nu sunt trimiși la scoli scumpe în străinătate).
“Care sunt valorile Recorder”, mă întreabă reporterii în ziua interviului. Au 18 întrebări, așezate conștiincios pe o foaie de hârtie. Eu am un răspuns la întrebările lor, dar nu am un răspuns la întrebarea mea: “De unde tot apar în această țară copiii aceștia extraordinari?”.
De 30 de ani tot vorbim despre eșecul sistemului de educație românesc, despre materii depășite, despre profesori prost plătiți și infrastructură la pământ. Și totuși iată că în această țară copiii se încăpățânează să fie din ce în ce mai buni, mult mai buni decât noi, adulții, noi cei care nu ne descurcăm să le oferim școala pe care o merită.
În meseria de jurnalist de multe ori ești bântuit de gândul că munca ta e în zadar. Descoperi niște hoți, scrii despre ei și, uneori, hoții sunt mai departe bine-mersi. Și vin din senin niște elevi în redacția ta și îți predau o lecție care îți înlătură îndoielile.
Te iau acești elevi la întrebări despre valori și despre țară și înțelegi că materialele de presă fac mai mult decât să informeze. Educă. Sunt văzute de niste copii de gimnaziu cu tot cu iureșul pe care îl stârnesc în societate. Investigațiile Recorder despre necinste sau nedreptate sunt urmărite de milioane de oameni care își doresc ca în țara asta să învingă cinstea și dreptatea. Și asta ajută ca mintea acestor copii să se formeze pe făgașul curat al virtuților.
Vin generații cu care nu ar trebui să mai dăm greș ca țară, vin generații care caută oameni care “nu se lasă împiedicați în a-și urma visul și a face ceva pentru țară lor”. Să nu-i împiedicăm pe acești copii în a-și urma visul. Și să visăm ca, peste ani, să-și mai dorească a mai face ceva pentru țara lor.
O variantă a acestui text a apărut în Newsletter-ul săptămânal al Recorder care a apărut sâmbătă. Aici, pe lângă cele mai importanțe informații ale ultimelor șapte zile, avem și o rubrică unde încercăm să scriem și (po)vești din interiorul redacție. Vă invit să vă abonați la newsletter aici.
