Nu voi intra în fondul problemei pe care unii au numit-o superficial „conflictul Recorder- Godină”. Cred că în acest caz Mihai Voinea și Cristian Delcea, colegii mei de la Recorder, au răspuns punctual la tot ce era de răspuns (detalii aici).
Vreau să îi mulțumesc lui Marian Godină pentru altceva: că a reușit să deschidă larg ochii multora din țara asta cât să vadă o problemă extrem de gravă care riscă să ne amenințe democrația, libertatea și viitorul. Inclusiv libertatea și viitorul lui Marian Godină.
Problema este că trăim niște vremuri periculoase în care influencerii cred că pot face munca unui jurnalist. Mai grav, trăim vremuri în care publicul tânăr crede că e mai bine să îți iei informațiile nu de la presă, ci de la influenceri, fie ei polițiști, cântăreți sau manechini. Potrivit unui studiu recent 64% dintre tinerii de 18-29 de ani își iau informațiile de pe rețelele sociale. Doar 4% mai citesc ziare.
Un tâmplar pune mâna pe un bisturiu și începe să alerge pe stradă și să despice țestele trecătorilor aleși aleatoriu. Urlă că vrea să opereze pe creier. Are tot dreptul să facă asta căci, nu se vede?, poate să țină și el un bisturiu în mână. Dacă știe să taie o fleică de vită în două, poate să taie și orice o fi de tăiat dincolo de un scalp.
Așa e și cu influencerul care, fără niciun fel de pregătire, face o investigație. Căci dacă un influencer știe să răspundă la un apel telefonic (swipe right pe receptorul verde de pe ecran) asta înseamnă că știe să ia un interviu telefonic. Sau, mai mult, că știe să facă o investigație. Și, și mai mult, o contra-investigație amănunțită.
Repet acest procent: 64% dintre tinerii de 18-29 de ani își iau informațiile de pe rețelele sociale. Aici e pericolul: nu numai că tâmplarii au început să se creadă neurochirurgi, ci și că tinerii merg să se opereze pe creier la tâmplari. Poate vi se pare exagerată analogia tâmplar- medic și influencer- jurnalist. Dar vă voi spune mai jos, cu exemple din practică, de ce nu e. De ce un influencer nu va putea să facă munca unui jurnalist. Și voi porni de la marea nedumerire a lui Marian Godină:
Marian Godină e mirat că reporterii au folosit doar o parte din informațiile pe care le-au avut și nu pe toate, ca „să decidă publicul ce e sau nu relevant”. Eu nu îl suspectez pe polițistul Godină de rea-voință aici, ci de o mirare sinceră pe care o au și copiii de-a cincea care, în săptămâna „Școala altfel”, intră prima dată într-o redacție.
Căci munca unui jurnalist nu implică doar culegerea de informații, ci și selecția lor. De fapt aici intervine greul profesiei. Nu e atât de dificil să aduni informații, cât este să le sortezi. Jurnalistul este în măsură să facă asta prin proceduri interne, prin experiența căpătată după ani de mers pe teren, de participat la conferințe de presă, prin reguli care se învață în ani de studiu și de practică.
La o investigație de 30 de minute pe care o vedeți pe Youtube, strâng uneori și 50 de ore de filmare. Trebuie să alegi doar 30 de minute din cele 3000 pe care le ai filmate. Cum faci? Cum alegi acel 1%? Ce minute lași și ce minute scoți?
Mai mult, la o investigație a mea ajung să adun și 1500 de pagini de documente în procesul jurnalistic. În materialul final vor fi citate doar 2 rânduri. Cum aleg acele două propoziții care vor apărea subliniate pe ecran?
Un influencer, oricât de hazliu scrie, oricât de funny este, oricât de pitoresc descrie, nu are antrenamentul de a selecta informația. El va avea înclinația umană de a lua de bune primele informații care ajung la el și care par să îi confirme o credință anterioară. Cum ar fi un telefon primit de la un om de afaceri care se plânge de linșaj după ce tu deja te-ai pronunțat deja în online că e ceva putred în acuzațiile aduse afaceristului în cauză.
Nu îl condamn pe influencer pentru asta, e umană această înclinație, repet. Și noi, jurnaliștii, ne luptăm cu asta. Cu faptul că o sursă ne furnizează niște informații pe care noi le credem ca adevărate. Numai că jurnalistul de bună credință este neliniștit dacă nu poate proba afirmațiile sursei și cu altceva decât cu propriile lui convingeri.
În laptopul meu de serviciu mi-am făcut trei foldere, cele pe care le puteți vedea în imaginea de mai jos:
Ce conține cel de-al treilea folder? Conține subiecte la care am muncit, dar care nu s-au confirmat și din alte surse decât sursa inițială. Sunt subiecte abandonate de jurnalist, dar care ar putea fi ușor transformate în subiecte de trăncăneală pentru un influencer iresponsabil. Sunt subiecte venite exact cum a venit telefonul pe care Marian Godină l-a primit în Grecia de la omul de afaceri.
În acest folder nr .3 din imaginea de mai sus nu sunt miile de subiecte inutile pe le primesc de-a lungul unui an, (de tipul: „S-a spart țeava vecinului de deasupra”), și pe care le abandonez la stadiu incipient.
În acest folder sunt acele subiecte pe care le-am primit de la surse care mi-au spus lucruri grave, de interes public, și pe care le-am crezut cu toată inima mea că sunt adevărate, fapt ce m-a făcut să demarez cercetări să aflu dacă pot să demonstrez ce spune omul meu.
În acest folder, „Subiecte care nu se confirmă”, sunt subiecte la care uneori am muncit mai mult decât la cele care s-au publicat aflate în folder-ul 2, „Subiecte finalizate”. Deși am muncit mult în documentarea lor, nu am putut să adun mai mult decât un simplu interviu care se plia pe convingerile mele sau nu am reușit să centralizez decât niște date care, oricât de mult mi-a luat să le strâng, au infirmat în final susținerile sursei mele.
Așa că le-am trecut în acest folder-maculatură. De ce păstrez acest folder? Pentru că, cu cât pun mai multe subiecte în el, cu atât sunt mai mândru de mine. Mândru că am fost capabil să renunț la convingerile mele, în favoarea a ceea ce se poate ști cu adevărat. Mândru că am putut să renunț la subiect, în ciuda muncii inutile de zeci și, uneori, sute de ore.
Dacă ar fi altfel, nu m-aș ierta. Căci un jurnalist se teme că ar putea greși. Și e o teamă generată de respect pentru demnitatea umană. Dacă un influencer se teme că, dacă aruncă o informație aiurea în public, ar putea cel mult ca „armata de talibani” să-i dea rating mai mic la pagina de profil, („chiar și până ajung la o singură stea!”), un jurnalist e conștient că o informație pusă pe piață poate tăia în viața unor oameni mai adânc decât o poate face un bisturiu în mâna unui tâmplar. Cum ar fi să distrugă munca de 6 ani a unor jurnaliști a căror singur scut în fața mafiei și a politicienilor e credibilitatea.
Credibilitatea jurnalistului se construiește în ani de muncă, ca un castel de nisip de pe o plajă din Grecia pe care îl ridici grăunte de nisip cu grăunte de nisip. Și pe care îl poate dărâma într-o clipă un copil răzgâiat care pleoscăie cu lopățica-n baltă.
Nu mă pronunț în legătură cu chestiunea RECORDER vs. GODINĂ pentru că nu am toate informațiile. Însă aș face câteva comentarii cu privire la meseria de jurnalist. Nu ar trebui să generalizați modul în care jurnaliștii își exercită meseria. Pe de o parte, apreciez modul în care dumneavoastră, cei de la RECORDER, ați publicat tot felul de investigații prin care ați scos la lumină mizeria din politica românească (aici includ și administrația, care este politizată). Pe de altă parte, sunt unii jurnaliști care nu verifică informațiile pe care le primesc și, din dorința de a atrage cititorii, crează niște materiale care se vor senzaționale, dar sunt pline de minciuni, ceea ce mă face să le încadrez în categoria fake news. Iată un astfel de exemplu:
https://adevarul.ro/sport/cum-se-dopa-arnold-schwarzenegger-cu-un-produs-2266883.html?fbclid=IwAR04jK0eX_dMFCejh0Ko7wT8R6rIS0Cbz86_NWYvNm0UYVoI0FjgxUYiTlk
Iată cum se fabrică o știre falsă în căutare de senzațional. Culmea e că publicația care o găzduiește s-ar vrea serioasă. Pe deasupra, mai e preluată fără discernământ și de alte publicații. Alexandru Butoi, cel care este citat emanând niște prostii, nu prezintă nicio dovadă care să demonstreze că ”știrea” ar fi adevărată. Care este sursa? Nimic, pur și simplu afirmă! Autorul articolului îl citează și pe managerul fabricii de medicamente Terapia Cluj pentru a da credibilitate mai mare ”știrii”, deși dl. Damian nu face nicio referire la Arnold Schwarzenegger, ci doar la medicamentul Naposim.
Dar haideți să vedem cam care ar fi realitatea!
În 1965, după cum declară managerul actual al Terapiei Cluj, a început producția de Naposim. În 1965, Arnold avea 18 ani și făcea deja culturism de vreo patru ani. În acel an, a trebuit să intre în armată pentru a-și satisface serviciul militar, care era obligatoriu la vremea aceea în Austria. A fost trimis la o unitate de tancuri în Graz. Imediat după intrarea în armată, a primit o invitație pentru a participa la concursul Mr. Europe în Stuttgart, Germania. În primele șase săptămâni de serviciu militar nu avea voie să părăsească unitatea, așa că a sărit gardul, și-a cumpărat un bilet de tren clasa a III-a și a plecat spre Germania.
A câștigat concursul juniorilor (https://www.youtube.com/watch?v=idVaEyWQ68Y, s-a întors la unitate sărind iarăși gardul și a fost pedepsit cu o săptămână de carceră. Dar, în cele din, a meritat pentru că superiorii săi au auzit de rezultatul concursului și, drept recompensă, a fost scutit de niște obligații militărești, i s-a pus la dispoziție o sală de antrenament și a primit ordin să se antreneze. ”A fost cel mai plăcut ordin pe care l-aș fi putut primi”, spune el în cartea sa EDUCAȚIA UNUI CULTURIST, la pagina 38. În plus, putea să primească mâncare cât voia. Așa se face că a intrat în armată cu 90 de kilograme, iar când a terminat-o, în 1966, cântărea 102 kilograme! ”Aceasta a fost cea mai mare schimbare pe care am făcut-o vreodată într-un singur an”, spune el la pagina 39.
În 1966, s-a mutat în Germania, la Munchen, unde obținuse un contract de manager al unei săli de fitness. La numai 19 ani, Arnold a participat la concursul NABBA Mr. Universe amatori, în Londra, unde a ocupat locul doi, fiind învins de americanul Chet Yorton. Deja avea brațe cu circumferința de 50 cm.
Haideți să vedem ce declară Arnold despre cum a început să folosească steroizi. Citez din cartea sa TOTAL RECALL, pag. 64-65: ”Știam că eram favorit pentru câștigarea concursului Mr. Universe 1967… Citeam orice din care puteam să aflu ceva despre metodele de antrenament ale est germanilor și sovieticilor. Erau zvonuri din ce în ce mai mari că ei ar folosi medicamente pentru creșterea performanțelor în vederea obținerii de rezultate superioare de către halterofilii, aruncătorii de greutate și înotătorii lor. Imediat ce am aflat că steroizii erau medicamentele cu pricina, m-am dus la doctor pentru a le încerca și eu. Nu erau reguli împotriva folosirii steroizilor anabolici pe vremea aceea și puteai să-i procuri pe bază de rețetă… ”Am auzit că asta m-ar putea ajuta în creșterea mușchilor”, i-am spus. ”Așa se pare, dar nu vreau să exagerez”, mi-a răspuns el. ”Se recomandă persoanelor care se recuperează după operații chirurgicale”… Mi-a prescris o injecție la fiecare două săptămâni și pastile pe care să le iau în aceste intervale. Mi-a spus, ”Ia astea timp de trei luni și oprește-te a doua zi după concurs.” Steroizii m-au făcut să am mai multă poftă de mâncare și să beau mai multe lichide și m-au ajutat să cresc în greutate, deși era o greutate datorată retenției de apă, ceea ce nu era cel mai bine pentru că afecta definirea. Am învățat cum să folosesc medicamentele în ultimele șase sau opt săptămâni înainte de o competiție majoră. Acestea te puteau ajuta să câștigi, dar avantajul pe care ți-l dădeau era aproximativ același ca cel dat de un bronz bun.”
Pe vremea aceea, România era de o parte a Cortinei de Fier, iar Austria și Germania Federală erau de cealaltă parte. Oare câți români reușeau să capete viză pentru a călători în Austria sau RFG? Cât de idiot poate fi cineva încât să creadă că cei care totuși o obțineau nu aveau altă grijă decât să facă trafic cu Naposim? Dar oare câți români știau pe vremea aceea ce este culturismul, sau că exista un medicament care se numea Naposim și că acesta ar putea ajuta la creșterea masei musculare? Oare câți austrieci sau nemți din RFG știau că în România se fabrică Naposim?
Naposimul este denumirea comercială a metandienonei (altă denumire a substanței active este metandrostenolon) și era varianta românească a Dianabolului, comercializat de către CIBA în Germania și Statele Unite (https://en.wikipedia.org/wiki/Metandienone – Metandienone was originally developed in 1955 by CIBA and marketed in Germany and the United States.[1][6][3][7][8]). Probabil că Arnold a folosit Dianabol, care era foarte ușor de procurat din Germania, de vreme ce spune că steroizii puteau fi cumpărați din farmacii pe bază de rețetă, iar asta e cu totul altceva decât prostia cu Naposimul.
Arnold a emigrat în Statele Unite în 1968, când Joe Weider, editorul revistelor MUSCLE BUILDER și MR. AMERICA, i-a oferit un contract prin care îi asigura mașină, un apartament și un salariu săptămânal, iar în schimb Weider putea să folosească fotografiile lui Arnold în reviste.
Referitor la problemele de sănătate prezentate în fake news-ul de mai sus, iată un extras din Wikipedia: ”Schwarzenegger was born with a bicuspid aortic valve, an aortic valve with only two leaflets, where a normal aortic valve has three.[219] [220] He opted in 1997 for a replacement heart valve made from his own pulmonic valve, which itself was replaced with a cadaveric pulmonic valve, in a Ross procedure… On March 29, 2018, Scwarzenegger underwent emergency open-heart surgery for replacement pulmonic valve. [222]… In 2020, 23 years after his first surgery, Schwarzenegger underwent a surgery for a new aortic valve. [224]”
De observat că în textul preluat din Wikipedia sunt niște paranteze pătrate cu niște cifre care înseamnă trimiteri la sursa de informație. De unde a luat dl. Butoi informația cu bypass-urile? Nu ne spune, ceea ce ne face să credem că a preluat-o după ureche. A auzit el ceva, dar nu prea bine. Culmea e că este prezentat ca fiind medic, fost angajat al Agenției Naționale Anti-Doping. A fi medic nu este neapărat o garanție a integrității, iar ”știrile” pe care le aruncă el pe piață numai integritate nu se cheamă.
Prin urmare, este vorba de înlocuirea unor valve, una aortică și alta pulmonară. În ”știrea” de mai sus, dl. Butoi spune că Arnold ”s-a ales cu două bypass-uri coronariene din cauza dopingului cu steroizi fabricați la Cluj.” O adevărată ȘTIRE, cum ar spune Ion Cristoiu, numai că e o știre asemănătoare cu cea cu găina care năștea pui vii.
Iată definiția bypassului după Mayo Clinic: ”Coronary artery bypass surgery creates a new path for blood to flow around a blocked o partially blocked artery in the hart”. Iar pe site-ul Spitalului Monza se spune: ”Bypassul coronarian este o intervenție de revascularizare folosită pentru a îmbunătăți fluxul sanguin al inimii la pacienții cu afecțiuni severe ale arterelor coronare… În timpul acestei operații, o venă sau o arteră sănătoasă este recoltată din altă parte a corpului și grefată pe artera bolnavă.” Se pare că e o oarecare diferență între înlocuirea unor valve și bypass!
Prin urmare, totul e o minciună de la un capăt la altul.
Fiind în slujba Agenției Naționale Anti-Doping și co-autor al unui așa-zis curs anti-doping, ar putea oare dl. Butoi să ne explice de ce substanțele din anexa la Legea 310/2021, care se referă la sportul de performanță, sunt numite ”substanțe interzise”, iar exact aceleași substanțe, care apar în anexa la Legea 219/2021 ce permite ANAD să căpușeze sectorul economic al sălilor comerciale de fitness, sunt denumite ”substanțe dopante de mare risc”? De notat că, pentru ”substanțele interzise”, Legea 310/2021 dă posibilitatea sportivilor să le folosească pentru uz terapeutic, medicul putând da ”scutiri pentru uz terapeutic”, de data asta aceste substanțe nemaifiind ”de mare risc”, ci pentru a trata anumite afecțiuni. Poate ne explică dl. Butoi de ce o astfel de lege nu mai există în Uniunea Europeană, deși fostul președinte al Agenției declara pe pagina lui de Facebook și în media că ”România este la coada țărilor din UE care ar adopta o astfel de lege”. Mai mult, spunea că nu este creația sa, ci că i-a fost impusă de Uniunea Europeană. Cum să fie la coada Uniunii dacă nu mai există nicio țară care să aibă o lege similară? Oare cum a a reușit să fie aprobată Legea 219/2021 de către Camera Deputaților exact în aceeași formă în care fusese respinsă anterior de două ori de către Ministerul de Justiție cu nu mai puțin de 13 pagini de observații? Oare de ce aceste respingeri nu se regăsesc în parcursul legislativ al legii de pe site-ul Camerei? Oare cum de s-a întâmplat ca legea să treacă exact în ultima zi înainte de vacanța parlamentară, în care s-a discutat și votat o moțiune de cenzură și la pachet cu încă vreo douăsprezece legi și acte normative, astfel încât deputații habar n-au avut ce era în acea lege? Oare de ce proiectul de lege privind sălile comerciale de fitness a fost băgat la vot înaintea celui referitor la sportul de performanță, deși acesta din urmă era cerut de WADA și Agenția din România era la coada țărilor în ceea ce privește adoptarea?
Poate se va găsi un jurnalist onest care să caute răspunsuri la aceste întrebări.
Foarte interesant este faptul că materialul despre Arnold este o ciorbă reîncălzită, prima oară fiind publicat într-o campanie de promovare a proiectului devenit Legea 219/2021, care era varianta ”îmbunătățită” a Legii 104/2008. ”Îmbunătățirile” erau menite să corecteze niște scăpări din legea inițială pentru a permite colectarea mai multor bani de la sălile comerciale de fitness, bani care să devină venituri proprii cu destinație neprevăzută în lege.
Oare acum ce mai urmează de s-a reîncălzit ciorba?
Și, pentru că tot este la ordinea zilei și se fac emisiuni la radio și la tv despre gaura de 20 miliarde de Euro de la buget, știați că ANAD a funcționat până în 2018 cu numai 18 salariați, dintre care unii mergeau pe la competiții și prelevau probe pentru a fi verificate anti-doping, iar în 2018 schema de personal pur și simplu s-a triplat, acum fiind de 54 de salariați? Știați că aceștia încasează și un spor pentru ”condiții vătămătoare de lucru” (care ar fi alea?) plus o indemnizație de hrană, iar pentru prelevarea de probe se alocă bani suplimentari de la buget, bani care merg la o firmă privată?
Oare pentru Alex Nedea toți influencerii, indiferent de expertiza profesională, sunt automat lipsiți de competențe dacă interacționează pe o anumită arie cu un jurnalist?
Nivelarea asta a unei categorii socio-profesionale nu este oare o generalizare la fel de greșită ca logică precum ai spune că toți jurnaliștii sunt la fel de competenți sau la fel de incompetenți?
(asta e o completare)
influensarul godina are si el un fan club care sa da in barci si pe aici. acel godina care primeste la plic ilegal filmari din dosare in lucru ale altor colegi pe care le si publica intr-un mare zen , are, brusc, indoieli :))) omu’ scrie carti, scrie pe facebook, apare la conferinte, strange donatii, incearca youtube, oare pentru el ziua de lucru in politie cate ore are?! Plus toti politistii se plang de stres si ies la pensie mai repede ca sunt stresati de job, voua vi se pare Godina sau alt influensar din politie stresat vreodata?!
Mă uitam în urmă cu câteva zile la selfiul vostru cu tinerii din Piața Statului, astăzi am citit articolul despre diferența între meseria de jurnalist și influencer și înțeleg că fenomenul de a nu mai fi cu picioarele pe pământ, de supraînălțare, a început și produce deja efecte.
E acel moment în care orice acțiune exterioară este percepută drept un atac care ar confirma de fapt succesul personal/organizațional și nicidecum o reacție din comunitate la o posibilă eroare jurnalistică.
Pe de altă parte, scuzele lui Godină nu sunt formulate astfel încât să trateze motivul reacției sale ci felul în care a comunicat ceea ce a gândit. Ba chiar a menționat că își păstrează opinia că articolul nu reflectă realitatea.
Prin aceste scuze, Godină a pierdut pe termen scurt dar a câștigat pe termen lung.
Dacă justiția și/sau anchetele interne vor confirma varianta lui Godină asupra omului Filimon, atunci Recorder va pierde din credibilitate enorm, indiferent dacă jurnaliștii care au documentat cazul vor mai fi sau nu în echipa voastră.
Asta nu înseamnă că ancheta voastră nu e bună, dar poate însemna că informațiile pe care ați ales să le eliminați erau importante și relevante pentru public iar eliminarea lor nu a servit interesului public ci doar scopului jurnalistic urmărit.
Alex ti-am admirat mult reportajele făcute de tine la Recorder precum și TEDexul, fapt ce m-a incurahat de doua ori sa donez pentru Recorder. Te admir și ca om, curaj și pasiune. Înțeleg și esența de a-ti apăra colegul de redacție prin acest articol.
Asta a fost și primul material Recorder care mi s-a părut ca scârțâie până să aflu de postarea lui Godina. Povestea din jurul unui om care pare ca injura și scuipa o femeie în prezenta și a unui copil nu m-ar mai fi interesat ulterior. As fi încercat pe toate planurile sa aflu adevărul aici.
Tu oare cum te-ai fi simțit dacă soția și copilul ar fi scuipați de un mare polițist?
Întreabă-te asta și răspunde sincer. Apoi, pare autofabricata povestea cu clanța decolorată. Sincer îl suspectez tare de tot pe acel domn Filimon de un comportament etic și moral în profesia pe care o practică, mai ales cu victimizarea accemtuata prezentata în reportaj.
Pentru o vreme o sa fiu mult mai atent cu reportajele Recorder și o sa evit sa mai contribui financiar. As aprecia o minima asumare și scuze publice din partea Redacției legate de acest reportaj care este evident ca este creionat într-o singură direcție!
Keep up the good work, Recorder !
Godină nu a avut vreodata probleme în a-și cere scuze, că așa mai face el mai mereu, insinuează, jigneste, terfeleste și vine si la final cu mici scuze😂…13 sept 2022 : „Le cer scuze colegilor mei de la SIAS pentru că am avut suspiciuni legate de corectitudinea lor, deși, repet, eu aș putea spune acum că doar am expus varianta acelui tânăr și nu eu am fost cei care i-a acuzat. Recunosc încă o dată că eu chiar am crezut varianta aceea. ” „Încă o dată doresc să cer scuze tuturor celor cărora le-au fost create neplăceri din cauza acelui podcast, în special colegilor de la SIAS.” (Godina). Sper să nu mai revină în poliție pentru că este clar că nu va mai putea fi imparțial în multe situații.
Aceste metode sunt uzuale pentru toate publicatiile. In esenta nu exista diferenta intre Romania TV si recorder, intre Digi24 si Antena 3, etc, difera doar metodele mai mult sau mai putin sofisticate targetate pe specificitatea publicului tinta. #presaegunoi
Nu stiu de ce iti raspund dar uita-te intai in oglinda lol. Zero argumente , zero iq felicitari
„Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oamenii.” E evident in ce categorie te incadrezi…
Tu esti conspirationistul ala care nu crede nici in aerul pe care il respira, banuiesc. Gandeste asa in toate aspectele vieții tale, sunt convins ca ajungi departe.
„Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oamenii.” E evident in ce categorie te incadrezi…
Mai bine citeai in loc sa scrii din start prostii. Ieseai mai castigat.
„Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oamenii.” E evident in ce categorie te incadrezi…
„Toti sunt o apa si un pamant”, „nimeni nu e curat” – „argumentele” securisto-sovietice prin care arunci cu mocirla spre orice incercare sa cuiva de a iesi din sistem.
Cele reletatesunt in parte corecte numai ca eu nu mai stiu caresunt jurnalisti in Romania. De la Cristoiu pana la Nistorescu si de la ei la jurnalismul independent,corect este cale lunga,mai toti ce scriu apar cu comentarii laudative la un partid sau altul,la un politician sau altul,asa au compromis ideea de jurnalism,televiziunle sunt televiziuni de partid si de cancan,invartind sume uriase de bani ,cei aflati la putere arunca bani cu sacul doar sa arate cat se sacrifica ei etc. Jurnalistii independenti si intrersati in a nu manipula,in a pune informatia la dispozitia cetateanului asa cum este ea,cum apare sunt foarte putini si nu au nici o sansa in fata clanurilor din asa-zisapresa,cat despre Godina si alti influenteri au publicul lor,buni sau rai atrag zeci de mii de vizualizari ,nu neaparat ca fac bine dar au intrat pe nisa lasata libera de jurnalistii ce zic”a cazut cu piciarele inferioare intr-un canal….”
Ce e păcat e că i se acordă acum atât de multă atenție unui măscărici ce caută dramă pentru a mai abona niște buni plătitori pe canalul lui de Patreon.
Mult prea emotional reportajul, mult prea partinitor. Sa prezinti reportaje intr-un mod emotional nu se cheama nicidecum profesionalism jurnalistic, imi pare rău. Să omiți aspecte atat de importante din reportaj, la fel, nu e deloc profesionist. Lăsând deoparte ce zice Godina, care e un „influencer” si poate sa latre ce vrea, reportajul colegilor tai e extrem de slab. Sincer, sper doar să nu mi se fi strecurat in minte ideea că ăsta e modelul vostru de prezentare al faptelor, si sa imi pun intrebarea la urmatorul reportaj „oare chiar au spus tot adevarul baieții ăștia??”. Va rog, chiar imi pareți ultima reduta jurnalistica veritabila! Nu mai faceti asa ceva…
Godina a gafat, in loc sa-si recunoasca gafa monumentala arunca vine pe sustinatorii recorder si ii numeste „talibani”. Ce poti sa ceri de la un om care isi recunoaste greseala dar tot nu e el vinovat lol. Totusi nu stiu cand era credibil Godina dar in momentul de fata s-a discreditat . Mai bine daca tot se gandeste sa se faca altceva dar nu cred ca momentul prielnic sa ia apararea institutiei pe care o reprezinta ca stim cam majoritatea mizeriile de dedesubt asa ca mesajul meu pt. Godina ar fi : ciocu’ mic ca se da de gol lol.
Nu cumva investigația de la Oradea a fost acceptată ca validare la investigația despre ,,Puterea din umbră ” ?
Nu este posibil ca și vocea din interiorul sistemului să știe ceva în plus ?
Statul de drept (România) se vede strâmb 🙁
Credem/credeam că suntem protejați de instituțiile statului nostru …
Cred ca putem fii cu totii de acord ca ultimul reportaj a fost infinit mai slab decat cele precedente indiferent de partea cui e adevarul
Eu nu consider că a fost slab, aici sunt documentate foarte multe chestii reale de care ar fi trebuit să le analizezi cu atenție. Iar ce a vrut să scoată în relief este cel mai important lucru, practica nelegală a unor instituții împotriva propriilor colegi.
„practica nelegala a autoritatilor…”, Exact pe asta au lasat-o nedocumentata, e doar la nivel de insinuare si preluare mot à mot a versiunii lacrimogene a „colegului persecutat”. Nu reiese de nicaieri ca i-au fost accesate neautorizat datele personale colegului napastuit si ca i-au fost divulgate spre identificare, la prima strigare, reclamantei. Din contra, succesiunea evenimentelor, povestita chiar de colegul „traumatizat” arata ca a fost „identificat” si sunat de sotul reclamantei chiar inainte ca aceasta sa faca plingerea la politie…in fine…si multe altele( cine are rabdare sa verifice cu atentie documentele in facsimil fluturate de „jurnalisti” ca raspuns si „dovezi” ale documentarii lor „profesioniste” la intrebarile legitime ale lui Godina. Complet pe linga subiect, minciuni prin omisiune, insinuāri si verdicte. Ca de altfel intreg „reportajul”. Pācat!
Din păcate ,nu putem „fii”cu toții de acord cu părerea dvs,pentru simplul fapt că unii dintre noi,mai rebeli din fire,scriem „fi” in contextul anterior (putem fi).
Slab in ce sens , ca deranjeaza pe cineva . E bine documentat si chiar putine lucruri scoase la iveala .
Eu nu consider ca a fost slab, pentru lucrurile prezentate in reportaj au fost prezentate destule documente dupa parerea mea. Partile au fost contactate si aveau ocazia sa isi spuna partea, evident in contextul dovezilor existente, dar acest lucru pare ca nu le-a convenit si a ales (cel putin Dronca) sa isi transmita varianta prin Godina, astfel putand sa spuna orice fara sa fie nevoie sa prezinte vreo dovada si fara sa primeasca intrebari incomode la care am vazut reactia (si a lui Dronca si a lui Hanis).
Nu ştiu dacă-i de la soare, sau de statul in izmene pe plajă, cert este ca domnul politist, de Godina zic, şi-a dat cu tesla mai tare decat tâmplarul din exemplul dat de tine.
Un taliban care avea o parere buna despre Godina.