Simion a pierdut. Nu ieșim din UE. Nu s-ar fi întâmplat asta nici dacă ar fi câștigat. Șansele să fi ieșit din Uniunea Europeană erau fix egale cu cele de a primi fiecare câte o casă din aia la 35.000. Nu ieșim din Uniunea Europeană, dar cred că, după această perioadă, fiecare dintre noi a fost scos din uniunea națională.
După aceste luni de alegeri, s-a căscat o prăpastie adâncă între două jumătăți de Românie. O prăpastie atât de adâncă încât aproape că dăm de partea cealaltă a Pământului (e o metaforă doar pentru cei care cred că e rotund). Cum facem să astupăm acest abis? Cum facem să ne aducem din nou împreună?
Nicușor Dan a câștigat. Dar nu ne va trimite la război în Ucraina. Șansele să fim trimiși acolo sunt fix egale cu cele de a primi fiecare și câte o casă din aia la un leu. Nu vom fi trimiși la război, dar trebuie să ne trimitem fiecare dintre noi la pace. La pacea cu cel de lângă noi.
Căci națiunile dezbinate sunt cel mai ușor de cucerit. Teritorial, mental. Rușii nu ne doresc uniți. Pe rețelele sociale am fost mitraliați cu manipulări care să adâncească falia dintre noi. Să nu ne mai suportăm unii pe alții. Am tot vorbit în aceste luni despre omul Rusiei. Știți cine e omul Rusiei? E cel care l-ar scuipa între ochi pe celălalt pentru că a votat altfel. Ăla sigur e omul Rusiei.
Trebuie să căutăm punțile care încă ne unesc. Vă spun imediat care ar fi una. Să știți că nu doar cei care au votat Nicușor Dan au votat cu speranța că le va fi mai bine. Și cei care au votat Simion au făcut-o la fel. De exemplu, într-un reportaj Recorder recent, un votant al lui George Simion spunea: „Mai rău de atât nu are cum să ne fie”.
Mulți au râs în comentarii: “Ce prostie e asta? Normal că tot timpul e loc de mai rău”. Dar nu era de râs. Era un mesaj serios și apăsător. Un om care spune că mai rău de atât nu se poate, înseamnă că e un om care o duce cumplit de rău. Astfel de oameni sunt mulți. Mulți de tot. Nu îi găsești în cafenelele alea faine din centrele marilor orașe, ci mai curând în cartierele ponosite ale orașelor mici din provincie. Oamenii aceștia există. Sunt la fel de importanți ca tine. Votul lor e la fel de corect ca votul tău. Cel cu “mai rău de atât nu are cum să fie” și-a folosit votul în cel mai util mod: să-și reaprindă cu el speranța, chiar și dacă ar arde apoi doar ca un foc de paie.
Suntem o națiune mai dezbinată ca niciodată. Așa că ce ne facem noi cu noi? Ar trebui să bâjbâim după punțile care încă ne mai unesc. Sunt încă acolo, în întunericul urii dintre unii și ceilalți.
O punte care îi unește pe cei care au votat cu unul sau cu altul s-a arătat în 2017. Atunci, Liviu Dragnea a început să își pună în practică planurile să cotească România în afara UE ca să scape el de pușcărie, oamenii au ieșit în stradă producând cele mai mari proteste din istoria post-decembristă. România nu a ieșit din UE iar Dragnea a intrat la Rahova.
Credeți că în stradă au fost atunci doar cei care au votat cu Nicușor? Sau doar cei care au votat cu Simion? Nu. Au fost și unii, și ceilalți. Atunci eram împreună, umăr la umăr. Acum, dacă tot a câștigat matematicianul, iată ce să ne facem noi cu noi : să ne adunăm, nu să ne împărțim, să repunem între noi semnul egal.
sursa foto: captură din portretul de candidat al lui George Simion realizat de Recorder acum două săptămâni, care a fost urmărit până acum de aproape un milion de oameni
Un articol fain, care merită citit cu atenție. Cred că e esențial ca și în media să se insiste mai des pe astfel de subiecte – nu doar pe cine „a pierdut” sau „a câștigat”, ci pe ce înseamnă asta pentru noi, ca societate. Avem nevoie să ne uităm mai atent la felul în care purtăm discuțiile, la cum ne raportăm la ceilalți și la ce emoții punem în joc.
Fiecare dintre noi ar trebui să lucreze, individual, cu felul în care reacționează, cu ce transmite și cum îi face pe ceilalți să se simtă. Să ne dorim mai puțin să avem dreptate și mai mult să construim punți. Asta înseamnă și să fim mai asertivi – adică sinceri, clari, dar și empatici – mai ales când atingem subiecte delicate.
În plus, ar fi bine ca și mesajele din media – știrile, presupunerile legate de posibile schimbări, taxe sau politici – să fie transmise cu mai multă responsabilitate. Avem nevoie de informații clare, validate din surse multiple, nu de panică sau speculații lansate prea ușor.
Mulțumesc!
Un articol necesar. Ne-am pierdut in ura si ne-am uitat incruntati unii la altii, in loc sa ne uitam mai bine in jur – toti vrem acelasi lucru, doar ca suntem disperati in moduri diferite. Poate e timpul sa ne mai si ascultam. Multumesc pentru reminder, Alex.
Alex, toate la timpul lor. Fiecare, pe rand. Am scapat, cu un efort enorm, de un rau foarte rau. Eu am dat like si repostat sute de mesaje pe platforme si m-am chinuit sa-i conving pe ai mei si alti apropiati sa voteze bine. Ne uitam inainte. Sunt de acord cu tine, e foarte greu. Dar cred si in puterea observatiei: daca lui ND ii iese bine, n-au cum sa nu vada si ei. Mi-e rusine cu niste mesaje date din razbunare, dar mi-o doream muuuult. M-am oprit, nu e ok. Voi aveti multa putere, aveti deja notorietatea necesara, stie lumea cine sunteti. Continuati cu ceea ce faceti bine. Eu o sa respect oamenii mai mult, atat cat pot eu. Sa ne fie bine!!!
Ce frumos spus! Niciodată nu încetezi să mă surprinzi de omenia, imparțialitatea și bunătatea de care dai dovadă! Felicitări! Mai rar așa…
Cu*
Mulțumesc, Alexa!